Prima repriză a meciului dintre Maia Sandu și „inluencerii” din interiorul propriului partid s-a încheiat cu o victorie aparentă a taberei din Președinție. Deși este prematur să afirmăm că rezistența din interiorul guvernării PAS (reprezentată de Spânu și alți trăgători de sfori) a fost spartă, totuși, de această dată, Maia Sandu a reușit să le arate la ai săi cine este șeful.

Asta după ce, acum trei luni, dacă vă mai amintiți, la controversata ședință nocturnă de la Președinție, când a existat prima tentativă de schimbare a Guvernului, Maia Sandu a fost forțată să facă un pas înapoi. Atunci, sursele din interior spuneau că președinta ar fi cedat în fața șantajului lui Andrei Spânu, dar și a unor deputați din PAS, care ar fi avertizat-o că o astfel de mișcare ar putea-o lăsa fără majoritate parlamentară.

De această dată însă, iată că șantajul nu a mers. Cel mai probabil, din cauza faptului că în joc au intrat curatorii occidentali, care i-au chemat pe rebeli „la covor” (în cadrul recentei vizite de la Bruxelles) și i-au îndemnat să se potolească. Acum rămâne de văzut dacă „borsetka” PAS-ului, cum i se mai zice lui Spânu, a cedat definitiv în fața păpușarilor externi sau asistăm la o simplă repoziționare strategică, care va fi urmată, în mod logic, de o contraofensivă puternică.

Așa sau altfel, adevărata luptă abia începe și este greu de anticipat care va deznodământul. Or, istoria a demonstrat că atunci când interesele străinilor ajung să se bată cap în cap cu interesele sforarilor din interior, se poate întâmpla orice. Mai ales în actualul context geopolitic, când singurul lucru clar este că nimic nu-i clar.

Pe de altă parte, Dorin Recean nu este Natalia Gavrilița și va fi foarte greu de stăpânit. Inclusiv de către Maia Sandu, ale cărei interese le reprezintă astăzi. Or, el poate crea un real pol de putere, care, în perspectivă, îi poate face concurență serioasă actualului președinte (singurul om „cu rating” din vârful piramidei puterii, în momentul de față). Prin urmare, apariția unui nou jucător puternic pe scena politică mai degrabă complică lucrurile decât le simplifică, ținând cont și de profilul psihologic al Maiei Sandu, care nu acceptă niciun fel de concurență.

Cert este că această mutare îi oferă un pic de răgaz actualei puteri. Cel puțin problema anticipatelor dispare de pe agendă, deocamdată.

Chiar dacă luptele intestine se vor acutiza, atacurile din exterior, inclusiv presiunea din partea opiniei publice, se vor diminua în primă fază, deoarece toți vor fi curioși să vadă de ce este în stare noul cabinet și-l vor lăsa să se manifeste în voie o perioadă. Vorba veche – „schimbarea domnilor, bucuria nebunilor”. Asta, desigur, doar dacă resetarea în cauză constă nu doar în schimbarea locomotivei, ci și a întregii garnituri guvernamentale. Or, păstrarea în Guvern a unor miniștri gen Spânu, Alaiba, Nemerenco și alții, care irită publicul prin simpla lor prezență, va decredibiliza din start reforma și nu va face decât să grăbească sfârșitul hegemoniei PAS.

În același timp, se cere și o schimbare totală de paradigmă. Dacă Recean va continua să guverneze țara ca până acum, ascunzându-se în spatele stării de urgență, și va recurge la aceleași tertipuri juridice, dacă va perpetua retoricele sterile ale predecesorilor, pentru a-și justifica incapacitatea de a implementa reforme, inclusiv invocând pretinsa rezistență din partea sistemului și contextul internațional, dacă va avea aceeași comunicare defectuasă și va da dovadă de aceeași lipsă de transparență, dacă va purta același război absurd cu oponenții și va continua să deconteze toate nereușitele în contul conflictului sângeros ruso-ucrainean, eșecul este garantat.

Partea cea mai complicată constă însă în altceva. Publicul vrea pâine, nu se mai mulțumește doar cu spectacolul. Acum, imediat! În plus, e nevoie de adus și niște jertfe pe altarul stabilității. Doar că, de această dată, poporul flămând și furios nu mai e dispus să privească la nesfârșit filme de acțiune, în care „oamenii buni” din PAS luptă pe viață și pe moarte cu „oameni răi” din trecut, care au comis cândva fapte reprobabile. Corupția și abuzul au căpătat forme noi și actuale și nu mai țin doar de domeniul trecutului. Prin urmare, a cam venit vremea ca justiția noastră „reformată” se să apuce și de capul „hoților” și „bandiților” din prezent, a celor care fac ASTĂZI abuz de putere. Iată în ce constă adevăratul test de rezistență. Va avea oare Dorin Recean curaj și voință să elibereze copoii din lanț? Dar Maia Sandu? Mă îndoiesc.

Dar dacă aceste îndoieli se confirmă, Maia Sandu, prin denunțarea propriului guvern și ejectarea foștilor coechipieri, va arăta exact ca șopârla care-și lasă în urmă coada și așteaptă să-i crească alta. Chiar dacă unii prădători ar putea fi tentați să suspende atacul și să înfulece coada abandonată, riscurile pentru șopârlă, în perspectivă imediată, rămân aceleași.

În concluzie, lupta politică intră într-o nouă fază și obligă toți actorii implicați să ridice ștacheta. Și mizele. Începe o perioadă fierbinte, din toate punctele de vedere. De aceea, amatorii nu mai au ce căuta în ring, trebuie să facă loc profesioniștilor. Valabil atât în cazul celor de la putere, cât și a celor din opoziție. Perioada maimuțărelilor ieftine a trecut. Dar mai avem oare profesioniști, care să mai fie și curajoși pe deasupra, motivați suficient, dar și dispuși să se sacrifice de dragul unei cauze perimate? Mă tem că nu.