Vadim Pânzaru: Nu mai putem miza pe mentalităţile învechite care şi-au dovedit ineficienţa

Interviu cu Vadim Pânzaru, candidat la alegerile locale din 5 iunie pentru funcţia de primar al satului Caracui – Domnule Vadim Pânzaru, care este cauza care v-a determinat să candidaţi la funcţia de primar al satului Caracui? – Am decis să candidez la această funcţie, în primul rând, pentru că îmi pasă de viitorul satului meu. Îmi iubesc satul şi nu am de gând să … Continuă să citești Vadim Pânzaru: Nu mai putem miza pe mentalităţile învechite care şi-au dovedit ineficienţa

7 aprilie 2009, integrarea europeană a RM (cu sau fără NATO), relaţiile cu România şi, bineînţeles, cele cu Rusia. Răspunsuri la un set de întrebări adresate de o studentă de la Bucureşti

Acest interviu face parte dintr-un proiect de cercetare din cadrul SNSPA, asupra evoluţiei social-politice şi a impactului noilor mijloace de comunicare online după evenimentele din aprilie 2009 de la Chişinău. Întrebările au fost formulate de studenta din cadrul SNSPA Corina Ciobanu şi adresate redactorului-şef al ziarului FLUX din Chişinău, Nicolae Federiuc. Răspunsurile vor publicate în spaţiul media românesc.

Corina Ciobanu:În aprilie anul acesta se împlineşte un an de la protestele tinerilor de la Chişinău, cum apreciaţi valoarea acestora sub aspect social şi politic?

Nicolae Federiuc: – Orice fel de proteste care se desfăşoară în mod paşnic şi care nu atentează la libertatea celui care împărtăşeşte o opinie diferită sunt salutabile şi se încadrează perfect în normele şi valorile democraţiei. Însă ceea ce s-a întâmplat la Chişinău la 7 aprilie 2009 a depăşit categoric cadrul legal şi democratic, iar consecinţele au fost nefaste pentru mulţi dintre cei care au ieşit în piaţă să-şi exprime nemulţumirea faţă de situaţia politică la acel moment, dar şi pentru cei care aveau misiunea să asigure ordinea publică şi respectarea legii. Noţiunea de revoluţie care, aparent, are o conotaţie pozitivă, presupune violenţă şi jertfe umane, şi echivalează, dacă e privită din partea opusă, cu sintagma lovitură de stat. Or, varianta schimbării puterii constituţionale prin violenţă nu se încadrează în noţiunile democraţie şi stat de drept, de aceea, consider că ceea ce s-a întâmplat la Chişinău pe 7 aprilie 2009 şi evenimentele care au succedat, sunt, cel puţin, regretabile. În afară de aceasta, violenţele produse în acea perioadă pot reprezenta un precedent care poate fi preluat de cei care astăzi se află în opoziţie politică, ceea ce ar reprezenta o catastrofă pentru situaţia social-politică din ţara noastră. Exemplul Kârgâstanului este elocvent în acest sens. De aceea, consider că astfel de manifestări extremiste nu trebuie încurajate, mai mult decât atât, trebuie condamnate vehement de mass-media şi societatea civilă, astfel încât populaţia să înţeleagă că astfel de metode în a-ţi exprima nemulţumirea nu sunt nici democratice, nici europene. Ca să răspund la întrebarea dumneavoastră, aş menţiona că nu putem vorbi de vreun fel de valori promovate pe 7 aprilie, atât timp suma lor, în cazul de faţă, este egală cu violenţă, vandalism şi jertfe omeneşti.

Continuă să citești „7 aprilie 2009, integrarea europeană a RM (cu sau fără NATO), relaţiile cu România şi, bineînţeles, cele cu Rusia. Răspunsuri la un set de întrebări adresate de o studentă de la Bucureşti”

Oazu Nantoi: Rusia trebuie să-l înlocuiască pe Smirnov, dacă doreşte să-şi menţină controlul în Transnistria

– Ce părere aveţi faţă de ultimele zvonuri, privind un posibil plan al Moscovei, care ar presupune înlocuirea actualului preşedinte al autoproclamatei republicii moldoveneşti nistrene, Igor Smirnov, cu pretinsul spicher din parlamentul de la Tiraspol, Evghenii Şevciuk?

– În luna decembrie 2005, când au avut loc alegeri în aşa-zisul soviet suprem de la Tiraspol, garda veche, în frunte cu Igor Smirnov, a pierdut în faţa grupării în frunte cu Evgheni Şevciuk şi ulterior, în vara anului 2006, a apărut intriga: va merge gruparea lui Şevciuk până la capăt şi va încerca să-l învingă pe Igor Smirnov în cadrul scrutinului din 10 decembrie 2006 la alegerile prezidenţiale sau nu? Ulterior a devenit clar că, în acest caz, a intervenit Moscova şi astfel, gruparea Şerif, în frunte cu Evghenii Şevciuk a renunţat la planurile de preluare a controlului total asupra Transnistriei, prin înlăturarea lui Igor Smirnov, în cadrul unei competiţii deschise. Mai mulţi experţi, inclusiv eu, sunt de părere că acele două explozii, din 6 iulie şi 13 august 2006 din transportul public din Transnistria făceau parte din lupta pentru putere în regiune dintre gruparea Smirnov şi gruparea Şevciuk. După ce au fost mimate alegerile în Transinistria, iar Igor Smirnov a fost declarat pentru a patra oară preşedinte al Transnistriei, eu am scris un comentariu întitulat „A patra şi ultima”. Deoarece era evident că, pentru Federaţia Rusă, apare problema succesorului, în cazul în care nu renunţă la ideea controlului asupra Transnistriei. În urma eforturilor depuse de Evghenii Şevciuk, se poate de conchide că el a reuşit să găsească relaţii cu Moscova, inclusiv prin intermediul partidului „Edinaia Rossia”, şi a devenit persoană credibilă pentru Kremlin. În prezent, Kremlinul comunică mai mult cu Şevciuk. Cred că Moscova caută, în mod real o alternativă lui Igor Smirnov şi va încerca să-l înlocuiască, într-un mod prin care să nu-şi şubrezească poziţia în Transnistria. Rămâne deschisă însă întrebarea cum va fi realizat acest lucru. Mai grav este că în prezent nu există motive să credem că Moscova este gata să cedeze, astfel încât Tranistria să fie integrată în componenţa Republicii Moldova în baza condiţiilor formulate la Chişinău. Este evident că lui Igor Smirnov i-a venit ceasul să plece însă rămâne intriga: cine va fi înlocuitorul?

Continuă să citești „Oazu Nantoi: Rusia trebuie să-l înlocuiască pe Smirnov, dacă doreşte să-şi menţină controlul în Transnistria”