Povestea de dragoste care mi-a marcat destinul

NICOLAE FEDERIUC

Părinții mei erau de o vârstă, s-au născut și au crescut în același sat și au învățat în clase paralele. Când era în clasa a patra, tata și-a spus că se va însura cu mama când va crește. Iubirea lui tainică nu era însă împărtășită, la acea vreme, și de aleasa inimii lui. Mama-copil era o fire dinamică și isteață, frumușică și îmbrăcată elegant, încât le era dragă tuturor băieților. Așa că tata era doar unul dintre amorezi, în accepția ei. După mulți ani, când tata îi reproșa, cu umorul său fin, lipsa ei de atenție în copilărie, ea se apăra jenată: ”Dacă erai ’nalt, slab și clăpăug!…”

Au crescut mari și s-au dus fiecare în drumul său. Tata – la Chișinău, mama – la Bălți. Părea că este aproape imposibil să se mai intersecteze vreodată. După ce a absolvit colegiul, pe tata l-au luat la armată, în Budapesta. Mama…

Vezi articolul original 1.539 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s