AFACERE GĂUNOASĂ CU MERE ÎNGHEȚATE

Acum vreo zece ani, în satul meu de baștină a avut loc un incident care le-a lăsat un gust amar consătenilor mei. S-a întâmplat după ce Rusia a impus embargou pentru produsele agricole moldovenești. Aveam în sat o livadă de meri întinsă și bine îngrijită, iar anul acela a fost foarte rodnic. ”Liderii de pământ”, cum sunt numiți la noi producătorii agricoli care iau în arendă terenurile de la oameni, păzeau livada cu strictețe, astfel încât localnicii care treceau prin preajmă puteau doar să saliveze, uitându-se la merele mari și suculente care frângeau cu greutatea lor ramurile pomilor.

A venit vremea culesului, iar proprietarii au angajat oameni din sat să strângă recolta. Zeci de camioane au fost umplute cu fructe, iar localnicii așteptau cu nerăbdare să plece muncitorii, pentru a da o tură prin livadă, ca să strângă din urmă fructele scăpate din vedere.

Ceea ce a urmat i-a lăsat pe toți cu gura căscată. Într-o dimineață, oamenii au descoperit că toate camioanele cu mere au fost descărcate într-o râpă din marginea satului. Dăduse bruma deja, așa că munții de mere erau acoperiți cu promoroacă. Vestea a trecut ca un fulger prin tot satul, iar mulți au alergat la râpa cu pricina, în speranța că vor reuși să aleagă o ladă-două de mere. Îmi spunea cineva că unii oameni plângeau în timp ce răscoleau fructele degerate, atât de tare îi durea inima pentru ceea ce vedeau.

Proprietarii livezii au explicat atunci că au recurs la acest gest, în semn de protest față de autorități, care nu ar fi făcut nimic pentru ca ei să-și poată exporta fructele. Totuși, oricât încercau ei să-i justifice fapta, lumea continua să se revolte. Ceea ce s-a întâmplat era de neconceput pentru țăranii care toată viața s-au bucurat de roadele pământului. În ochii lor, ceea ce au făcut așa-numiții lideri era o pângărire, o ofensă dată lui Dumnezeu și oamenilor de rând.

Mi-am amintit de acest caz, după ce am văzut pe internet mai multe imagini, postate de unii producători de la noi, în care zeci de tone de fructe stau aruncate în câmp, acoperite de zăpadă. Motivele invocate de ei sunt cam aceleași pe care le-am auzit atunci: autoritățile nu fac nimic pentru ca ei să-și poată vinde recolta.

Nu sunt o persoană avizată, care să cunoască dedesubturile acestei afaceri, totuși, în mintea mea de profan persistă un mare semn de întrebare: cum e posibil să crești atâtea mere și după aceea să le arunci? Oare atunci când îngrijești livada nu te gândești cui vei vinde fructele? Cine este responsabil, în primul rând, de soarta acestor produse, dacă nu producătorul?

Dacă te apuci să coși haine, este logic să faci un calcul întâi, ca să vezi dacă ai cui le vinde și dacă e rentabil. În caz că ratezi, vina îți aparține ție, în primul rând, pentru că n-ai fost suficient de abil și rațional ca să investești banii cu cap. Tot așa e când vrei să produci cărămizi, să deschizi o fabrică de lactate, să crești porci, albine ori iepuri sau să oferi servicii de masaj.

Economia de piață implică efort, riscuri și o competiție acerbă. Cei care nu rezistă pierd, cei care rezistă se îmbogățesc. Sigur, autoritățile au și ele un rol important, trebuie să le asigure protecție și sprijin, să dezvolte un cadru legislativ care să avantajeze producătorul local și să încerce să găsească noi piețe de desfacere. Dar asta nu înseamnă deloc că trebuie să gestioneze nemijlocit afacerile și să facă lucrul în locul tău.

Să arunci toată vina pe autorități și să-ți bați joc în asemenea hal de bogățiile pământului mi se pare blasfemie pură. Repet, nu știu cum e să crești și să vinzi mere, ceea ce văd însă cu ochiul neînarmat e că aceste fructe costă mai mult la piață decât bananele și citricele. În plin sezon. Și lumea cumpără, ceea ce înseamnă că se pot face bani, dacă te duce capul. Știu, e greu. Da, există o mafie a intermediarilor, există protecționism, legea supraviețuirii e dură la noi. Dar nu numai la noi. Principiul e cam același peste tot. Există un procent mic de oameni capabili să facă afaceri. O demonstrează statisticile în domeniu. Restul au statut de angajați și nu e nimic rușinos în asta.

Or, dacă te-ai aventurat totuși, iar în final ai dat-o în bară, nu-ți bate joc de marfă, împarte-o săracilor și Dumnezeu o să-ți întoarcă înzecit.

P.S. Gurile rele spun cel puțin o parte din merele aruncate în câmp ar avea o concentrație prea mare de nitrați și că n-ar fi trecut testul calității. Se mai spune că unii producători încearcă astfel să forțeze mâna autorităților, pentru a obține subvenții, care să le acopere pagubele și chiar să-i scoată pe plus. Că-i așa, că nu-i așa, n-am de unde să știu deocamdată. Ceea ce știu sigur însă e că moldovenii, mai ales cei care se trag din brigadiri și președinți de colhozuri, nu sunt nici pe departe oameni onești. Sunt maeștri la înșelătorii și la profitat de pe munca altora, iar situația dezastruoasă și sărăcia din satele noastre li se datorează, în foarte mare parte.

1 comentariu

  1. În Moldova nimic nu e rentabil să creşti.Miezul de nuci este 30 lei.30 lei!!În Spania e 10e și în Moldova nici 2.Fiindcă rudele lui Filip au monopolizat comerțul cu miez de nuci.ȘI bine fac că aruncă merele.Decât cineva sa le cumpere cu bănuți .MOLDOVA e o țară fără viitor.Chișinăul e stat,iar județele Chiar dacă aveți, lumină, internet și automobile, mentalitatea este din evul mediu. Feudalul Plahatniuc și tăranii iobagi.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s