Reputatul savant american Joseph P. Overton (1960-2003), prim-vicepreședinte al Centrului pentru Politici Publice (la Mackinac Center), a formulat o teorie, care demonstrează că orice intenție, oricât de reprobabilă și inacceptabilă ar părea, poate fi îmbrățișată și susținută de masele largi, dacă promotorii ei aplică anumite tactici.

Tehnologia a fost numită FEREASTRA OVERTON și constă în a face lumea să se obișnuiască cu ceea ce, în mod normal, e imposibil de acceptat. Adică tehnica „sădirii” în conștiința umană a ceea ce, aparent, nu poate fi inclus.

În conformitate cu FEREASTRA OVERTON, pentru fiecare idee sau problemă, în societate există o așa-numită fereastră de oportunități. În cadrul acestei ferestre, ideea poate (sau nu) să fie discutată pe larg, susținută deschis, promovată, se poate încerca legalizarea ei. Fereastra e mutată, schimbând paleta posibilităților de la o fază de NECONCEPUT, complet străină moralei publice, total respinsă, până la faza de POLITICĂ CURENTĂ, care e deja discutată pe larg și adoptată de conștiința populară și susținută prin lege. Nu e o spălare a creierului ca atare, ci o acțiune mult mai subtilă.

În susținerea acestei teorii, Overton descrie, cu lux de amănunte, cum pot fi manipulați oamenii, astfel încât să accepte absolut orice, inclusiv să legalizeze și să promoveze canibalismul.

Așadar, poate fi federalizată Republica Moldova, fără ca acest lucru să provoace rezistență? Bineînțeles, exact așa și se va întâmpla. Doar că pentru asta va fi nevoie de mai trecut niște etape. Subiectul trebuie să treacă mai întâi prin FEREASTRA OVERTON, iar procesul a fost deja pornit. Când? Încă în februarie, la Conferința Internațională de la Munchen, când șeful statului, Igor Dodon, le-a explicat ”partenerilor occidentali” în ce constă Planul Kozak II și de ce acesta reprezintă cea mai sigură cale de depășire a crizei transnistrene.

Dacă vă mai amintiți, după acel eveniment, liderii blocului electoral ACUM, Maia Sandu și Andrei Năstase, împreună cu actualul deputat Igor Munteanu, fost ambasador în Statele Unite, înfierau această inițiativă și îl acuzau pe Dodon de înaltă trădare de patrie. Nu mult după aceea, aceștia s-au aliat cu Igor Dodon, iar astăzi, șeful statului este privit cu o anumită doză de simpatie chiar de către cei care îl urau de moarte până și imediat după alegeri. Mă refer la electoratul blocului ACUM.

Apropo, alianța ACUM-PSRM tot prin tehnologia descrisă de Overton a fost încropită. Bazele au fost puse încă în 2015, odată cu batista pe țambal, dar prea puțini au fost cei care și-au dat seama de escrocheria pe care o puneau la cale rușii. De fapt, nici nu cred că ar trebui să privim aceste lucruri separat. Ele fac parte din același plan de federalizare și reprezintă doar niște etape în implementarea lui.

Cine a urmărit lucid circul postelectoral, dar evoluțiile de după formarea noii guvernări a și observat că federalizarea a fost deja scoasă din zona tabu. Subiectul a fost aruncat în mulțime și lăsat să clocească. S-a testat reacția societății, iar cei care s-au opus vehement au fost împinși abil spre periferie și asociați cu imaginea lui Plahotniuc, pe care l-au scos între timp din joc, după ce l-au demonizat ani de zile. Or, dacă susții ceea ce spune Omul Rău, înseamnă că ești de partea Răului, adică ești și tu rău. Prin urmare, oamenii ”buni” trebuie să procedeze exact invers. Cam asta-i logica lucrurilor.

Da, deocamdată, federalizarea cade sub incidența moratoriului impus de Dodon și acceptat de guvernarea pe care o patronează. Va sta așa o perioadă, după care se va trece la următoarea etapă. Cine va avea mintea trează va observa imediat acest lucru. Îmi vine greu să spun câte etape au mai rămas și când se va încheia procesul. Dar, ținând cont de viteza cu care se mișcă lucrurile, cred că, în primăvara anului viitor, totul va fi gata și vor rămâne doar chestiunile tehnice.

Atunci deja societatea va pune presiune pe guvernare să termine odată și odată cu această problemă și va fi convinsă că doar federalizarea ne poate asigura pace, securitate, bunăstare și confort. Mă credeți? Dacă nu, haideți să așteptăm primăvara anului viitor.

Dacă n-am dreptate, dau de băut. De această dată, chiar nu vreau să am dreptate.