Restabilirea granițelor vechiului regat al României Mari are un rol mult mai important decât cel de a repara niște erori istorice. O eventuală reunire ar putea lecui un mare handicap de care suferă poporul român: l-ar ajuta să-și recapete încrederea în forțele proprii, i-ar restabili demnitatea și sentimentul de mândrie națională, ar ridica moralul, atât de valoros atunci când te arunci în luptă. Pentru că, orice s-ar spune, românii mai trăiesc acel sentiment de frustrare, încă mai au acea mentalitate de vasal, care-i împiedică să țină fruntea sus și să-și apere onoarea.

Un popor cu grave carențe la capitolul patriotism nu poate naște conducători patrioți, care ar pune interesul țării mai presus de cel al ”partenerilor”, nemaivorbind de cel personal. Iar România suferă de lipsă de patriotism. Prea puțini sunt cei care-și iubesc necondiționat țara și sunt dispuși să se sacrifice de dragul ei.

Deși unii refuză să vadă vreo legătură între referendumul pentru familie și proiectul de reîntregire a Țării, aceasta există și e încă foarte strânsă. Redefinirea căsătoriei în Constituție, în baza credinței, valorilor și tradițiilor milenare ale poporului român ar fi fost o confirmare în plus că singurul lucru care ne desparte este granița de pe Prut. Ar fi spulberat mitul că românii din interior ar fi de altă credință decât cei rămași pe dinafară și că aceștia ar fi sclavii Occidentului secularizat, străin de valorile noastre comune. Mai mult, argumentul că familia tradițională ar fi prețuită și apărată doar de partida filorusă și-ar fi pierdut practic orice greutate.

Acum însă, situația se complică serios. Pe lângă alte riscuri pe care le comportă acest eșec, incapacitatea românilor de a se mobiliza într-o asemenea chestiune principială, cum este familia, dă apă la moară nu doar propagandiștilor din Est, cât și celorlalți care au pretenții asupra vechilor teritorii românești. Practic, tuturor vecinilor României, care, între timp, au avut grijă să se expună clar în această privință, altfel decât au făcut-o românii. Prin urmare, România devine o insulă netradițională într-un lume tradițională, cu o biserică slăbită și o societate dezbinată.

Este o gravă rătăcire să crezi că eșecul referendumului îi va da României mai multă credibilitate în Vest și că, de acum încolo, va fi tratată cu mai mult respect de țările ”civilizate”, care au depășit ”prejudecățile și bigotismele”. Nu, de fapt, cei care se bucură acum trebuie să știe că victoria le aparține străinilor, nu românilor. România nu a făcut altceva decât să arate că rămâne, în continuare, docilă și gata de orice cedări. Or, de respect se bucură cei care știu să riposteze, nu cei care se pun în patru labe, când cineva le-o cere.

Totuși, orice eșec are și părțile sale pozitive. Deși am ratat șansa unică de a pune familia românească sub protecție constituțională, de acum încolo va fi mult mai ușor de parat loviturile, atunci când cineva va încerca voalat să profite de neatenția noastră. Acum știm exact cine ne sunt dușmanii și nu vom mai fi nevoiți să orbecăim prin întuneric și să împușcăm în direcția zgomotului. Nu că nu i-am fi cunoscut până acum, doar că eram nevoiți, de fiecare dată, să căutăm argumente, să ne bazăm pe supoziții și pe cel de-al șaselea simț, ceea ce ne punea oarecum în dificultate.

Apele s-au separat în două și acum toate fețele sunt la vedere. Cei care au negat importanța și valoarea familiei și a credinței noastre creștine nu vor putea scăpa prea curând de acest stigmat. Cel puțin în fața celor aproape patru milioane de români, care au mers conștient și asumat la referendum și care au suferit din cauza acestui eșec. Iar ei nu sunt nici pe departe niște mase de manevră fără creier, cum încearcă să ne convingă promotorii nefirescului, ascunși sub masca unui progresism beteag și prost argumentat.

Această cădere dureroasă poate naște o mișcare social-politică solidă care să le dea mari bătăi de cap actualilor profitori din vârful piramidei. Efectele deja se văd, deși avalanșa abia pornește. Se știe că soluțiile se nasc pe timp de criză, iar pacea și liniștea provoacă apatie.

Prea puțin loc de interpretare a rămas, așa că și cei care ezitau până acum vor avea, în sfârșit, posibilitatea să aleagă conștient. Gata cu războiul de gherilă, pe care numai deștepții îl vedeau, lupta se dă pe câmp deschis, în văzul tuturor. Trofeul pentru care ne batem este mântuirea, așa că nu avem motive să ne temem.