Declaraţiile lui Mihai Ghimpu, făcute în interviul pentru Radio Europa Liberă, ne determină să privim cu îngrijorare evoluţiile viitoare din Republica Moldova.

Prima afirmaţie şi cea mai gravă, care nu poate decât scandaliza opinia publică şi provoca noi ostilităţi între actorii politici, dar şi între diferite segmente ale electoratului, este că anul acesta nu se vor organiza alegeri parlamentare anticipate: „Eu tot timpul am spus că nu vor fi alegeri anticipate şi vă spun şi acuma. […] Nu vor fi. Că Republica Moldova nu are nevoie de alegeri. Republica Moldova are nevoie de stabilitate, de reforme şi de îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă”.

Aşa o fi, dar la acest lucru Mihai Ghimpu şi aliaţii săi au trebuit să se gândească atunci când, după alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie 2009, l-au propus la funcţia de preşedinte pe Marian Lupu, ştiind foarte bine că acesta nu va fi ales din simplul motiv că AIE nu dispune de cele 61 de mandate necesare, iar deputaţii comunişti refuză să-l voteze. Atunci nici Mihai Ghimpu şi nici ceilalţi reprezentanţi ai coaliţiei de guvernământ nu au venit cu propunerea ca în funcţia de şef al statului să fie aleasă o persoană neafiliată politic, care ar întruni simpatiile şi voturile tuturor fracţiunilor parlamentare.

Nimeni nu a dorit să iniţieze un dialog pentru identificarea unui compromis politic, ci toţi au  preferat calea confruntării cu comuniştii, care, indiferent dacă ne plac sau nu, reprezintă opoziţia parlamentară. Oricine poate spune că atunci Mihai Ghimpu nu s-a gândit la interesele Republicii Moldova, ci la interesul lui personal, pentru că interimatul funcţiei de preşedinte i-a revenit anume lui. Totodată, Mihai Ghimpu şi ceilalţi au preferat să meargă până în pânzele albe cu candidatura lui Marian Lupu şi pentru faptul că instalarea acestuia în funcţia de preşedinte era parte a înţelegerilor din sânul alianţei de guvernământ, ca şi instalarea lui Vladimir Filat în funcţia de premier şi a lui Ghimpu – în fotoliul de preşedinte al Legislativului. Dar renunţarea la candidatura lui Lupu ar fi însemnat şi desfacerea înţelegerilor din sânul AIE în privinţa posturilor ocupate de Filat şi Ghimpu. Deci, un nou scrutin electoral putea fi evitat dacă liderii AIE se gândeau nu doar la interesele lor proprii şi de partid, ci şi ale Republicii Moldova, la care acum Mihai Ghimpu face trimitere pentru a ne convinge că nu avem nevoie de alegeri parlamentare anticipate. Dar Republica Moldova este, înainte de toate, o ţară democratică şi exerciţiul democratic nu poate fi anulat doar pentru faptul că „avem  nevoie de stabilitate, de reforme şi de îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă”. Dacă este anulat exerciţiu democratic, atunci intervine sau dictatura, sau confruntările directe şi violente între forţele politice, mai ales că deja avem un precedent – 7 aprilie 2009, ceea ce este, în ambele cazuri, infinit mai rău decât lipsa de stabilitate cu care ne sperie Mihai Ghimpu. Ce se va alege din stabilitate, reforme şi din îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă într-un regim dictatorial sau în condiţiile de război civil?

Impresia noastră este că Mihai Ghimpu se joacă cu focul, un joc foarte periculos, care ar putea declanşa un incendiu mult mai periculos decât cel din 7 aprilie 2009.

O altă afirmaţie a preşedintelui interimar, care este cel puţin ilară, ţine de poziţia pe care a adoptat-o Mihai Ghimpu faţă de recomandările Comisiei de la Veneţia. „N-am de gând să fac aşa cum crede cineva că ar fi numai aşa”, spune Mihai Ghimpu cu referire la recomandarea acesteia făcută autorităţilor moldovene de a nu adopta o noua Constituţie sau de a o modifica pe cea existentă. Această afirmaţie a preşedintelui Legislativului îl face pasibil de a si învinuit de inconsecvenţă. Atunci când îi convine, face imediat apel la recomandările organismelor europene,  dar când îi convine, deja gata, nu mai are de când să-şi aplece urechea la recomandarea Comisiei de la Veneţia. Prin afirmaţia sa, Mihai Ghimpu dezminte chiar titulatura coaliţiei de guvernământ şi scopurile declarate pentru care a fost constituită. Ce fel de Alianţă pentru Integrare Europeană mai e şi aceasta, dacă nici măcar nu vrea să ţină cont de normele democraţiei europene şi de recomandările venite de la Consiliul Europei? Şi în general ce fel de alianţă democratică şi proeuropeană este AIE dacă schimbă regulile de joc din mers doar în funcţie de interesele proprii? Dacă e să vorbim pe şleau, trebuie să recunoaştem că, până în prezent, AIE nu a iniţiat nici o reformă importantă în stat, ci doar a adaptat legislaţia la interesele de moment ale guvernanţilor.

Nu mai puţin gravă este şi certitudinea cu care Mihai Ghimpu afirmă că Marian Lupu va fi preşedinte până la sfârşitul acestui an: „Eu cred că domnul Lupu anul acesta o să devină preşedinte. Aceasta este părerea mea şi cine n-o respectă, atunci înseamnă că este împotriva mea”. Această declaraţie belicoasă, care vine din arsenalul propagandei comuniste din perioada leninist-stalinistă (кто не с нами, тот против нас – cine nu e cu noi, acela e împotriva noastră), trădează nu doar intoleranţa liderului PL faţă de cei care împărtăşesc o altă opinie, dar şi o atitudine sfidătoare faţă de legile şi, mai ales, Constituţia Republicii Moldova. Nu-l contrazic pe Mihai Ghimpu atunci când afirmă că Marian Lupu ar putea fi un bun preşedinte. Deşi nu împărtăşesc viziunile lui politice, eu nu am nimic împotriva lui Marian Lupu, ba chiar cred că liderul PD ar putea fi un şef de stat poate mai potrivit decât Mihai Ghimpu. Dar cum poate să devină Marian Lupu anul acesta preşedinte, dacă atât Constituţia,  cât şi Legea privind alegerea şefului statutului exclud categoric această posibilitate. Iată ce stabilesc în mod expres alineatele 3, 4 şi 5 ale Articolului 78 „Alegerea Preşedintelui” ale Legii Supreme din redacţia anului 2000:

„(3) Este ales candidatul care a obţinut votul a trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi. Dacă nici un candidat nu a întrunit numărul necesar de voturi, se organizează al doilea tur de scrutin între primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea numărului descrescător de voturi obţinute în primul tur.

(4) Dacă şi în turul al doilea nici un candidat nu va întruni numărul necesar de voturi, se organizează alegeri repetate.

(5) Dacă şi după alegerile repetate Preşedintele Republicii Moldova nu va fi ales, Preşedintele în exerciţiu dizolvă Parlamentul şi stabileşte data alegerilor în noul Parlament”.

Cele două tururi de scrutin prevăzute de Constituţie s-au desfăşurat deja în toamna anului trecut şi preşedintele nu a fost ales, deci, preşedintele în exerciţiu, în cazul de faţă Mihai Ghimpu care deţine interimatul acestei funcţii, este obligat să dizolve Parlamentul şi să anunţe data alegerilor parlamentare anticipate. Mihai Ghimpu, fiind fost avocat şi fost procuror (lumea zice că actualul şef al Legislativului a fost chiar un bun avocat), cunoaşte foarte bine prevederile constituţionale. Dar Mihai Ghimpu declară că nici nu are de gând să dizolve Parlamentul şi să anunţe data alegerilor parlamentare anticipate, adică ne declară că intenţionează să-şi exercite mandatul peste limitele prevăzute de Constituţie, deci să exercite puterea în stat în nume propriu. Iar asta înseamnă de fapt că există riscuri reale ca să se producă uzurparea puterii în stat de către cel care asigură la ora actuală interimatul funcţiei de şef al statului.

Cităm aici din Alineatul 2 al Articolului 2 din Constituţie: „Nici o persoană particulară, nici o parte din popor, nici un grup social, nici un partid politic sau o altă formaţiune obştească nu poate exercita puterea de stat în nume propriu. Uzurparea puterii de stat constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului”.

Aşa se face că Mihai Ghimpu ne vorbeşte despre „nevoia de stabilitate, de reforme şi de îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă”, dar, de fapt, împinge Republica Moldova spre o nouă confruntare politică şi socială, spre instabilitate, spre înrăutăţirea condiţiilor de viaţă şi îndreaptă ţara  pe cale antireformelor. Acest lucru este clar pentru orişicine. Sperăm că  este clar şi pentru domnul Ghimpu, şi pentru partenerii lui de guvernare. Dacă însă nici ei nu înţeleg sau nu vor să înţeleagă acest adevăr, atunci viitorul Republicii Moldova este cu adevărat sumbru.