Bâdla este un termen uzual în spațiul dintre Prut și Nistru și provine din rusescul (sau ucrainescul) ”быдло”. Deși la bază înseamnă vită, animal domestic folosit la munci silnice, cu timpul a început să fie utilizat mai mult pentru a caracteriza un anumit tip de persoane. Cu sens peiorativ. Adică înseamnă om incult, brută, lipsit de scrupule, nesimțit, bădăran, prost care tinde să se remarce.

Am folosit intenționat termenul de ”bâdlă” și nu echivalentul său în română, deoarece are un specific al său. Este mai de-al locului și se înscrie, mai degrabă, într-un anumit tipaj al omului cu rădăcini sovietice. Este ceva comun pentru toate popoarele care au făcut parte din acest conglomerat de neamuri, din fostele ”republici-surori”. Prin urmare, ne leagă o mentalitate tipizată, care a pătruns în genomul nostru, făcându-ne să manifestăm anumite atitudini și comportamente similare.

La unii oameni ”bâdlismul” se manifestă ocazional, alții sunt bâdle prin definiție, cert este că acest ”fenomen” e foarte des întâlnit în societatea noastră și este, după mine, principalul factor destabilizator, o sursă inepuizabilă de disconfort şi cauza de bază a neîmplinirii noastre.

Cum recunoști o bâdlă? Simplu. În trafic, de exemplu, te claxonează din spate, somându-te să te ferești, chiar dacă vede că n-ai unde. Sau iese la depășire pe contrasens, în timp ce stai în ambuteiaj și, după aceea, încearcă să pătrundă forțat în fața ta, iar dacă nu-l lași, te înjură. În nici un caz nu-ți va permite să intri în intersecție, dacă vii de pe un drum secundar și te va claxona nervos, accelerând ostentativ, când dai cu spatele să ieși din parcare. Tot bâdla parchează mașina peste două locuri sau de-a curmezișul, iar ție îți sparge roțile dacă îndrăznești să parchezi pe ”locul lui”, chiar dacă acel loc nu-i aparține.

Bâdla trece obraznic peste rând în policlinică, în bancă şi în alte instituții unde se formează cozi, sub pretextul că vrea doar ”să întrebe”. Își suflă mucii din mers, pe trotuar, aruncă gunoiul la întâmplare sau chiar lângă pubelă, are un comportament sfidător în spațiul public, îți respiră în ceafă nerăbdător, în timp ce aștepți la casă în magazin, nu face concesii, te brutalizează și te ofensează în public și devine frustrat și agresiv dacă nu-i cedezi.

Bâdla taie urechile și coada câinelui, ca să-l facă ”mai rău”, îngroapă de vii sau îneacă fără nicio remușcare cățelușii și motănașii născuți ”fără voia lui”, bate animalele cu cruzime, atunci când are impresia că nu-l ”ascultă” sau le chinuie, pur și simplu, ca să se ”distreze”. Pune lațuri și capcane în râpă pentru câinele vecinului, toarnă otravă la rădăcina pomului ”vecin”, care ”îndrăznește” să-și întindă crengile peste gardul lui, își sapă toaleta sau își construiește grajdul pentru vite cât mai aproape de casa vecinului, deseori intenționat, ca să-i provoace disconfort.

Bâdla vorbește cu voce tare, fără să-i pese de oamenii din jur, este o fire răzbunătoare și ostilă, are mereu impresia că cineva îi este dator și îi disprețuiește pe toți și pe toate. Iubește deformat și disproporționat și poate brusc să înceapă să urască, în caz că persoana vizată nu-i îndeplinește ”așteptările”.

Nici progresul tehnico-științific nu are nicio putere asupra bâdlismului. Dimpotrivă, se pliază după el și îi deschide noi orizonturi. De exemplu, pe internet au fost create smailik-uri speciale, care le permit bâdlelor să vomite, să facă ”treaba mare” în public, să ofenseze, să manifeste dispreț și chiar să facă mai mult decât fac în viața de zi cu zi, printr-o simplă apăsare de buton.

Bâdla poate fi bărbat sau femeie, cu sau fără studii, de dreapta sau de stânga, de la sat sau de la oraș, bogat sau sărac. Astfel de oameni întâlnești peste tot – în stradă, la serviciu, în școală, în piață, în biserică, oriunde.

Cel mai recent caz de bâdlism, extrem de mediatizat, a fost acela când, în timpul unui protest în fața Guvernului, un fermier a mers cu tractorul în scuarul Catedralei și a început să strice gazonul cu plugul, din cauză că autoritățile nu-i îndeplinesc revendicările. Unii s-au revoltat, alții i-au luat apărarea și iată că, în acest fel, bâdlismul său a devenit ceva discutabil, adică nici bine, nici rău. Cumva justificat. Pentru că, repet: bâdlele se află în toate taberele, prin urmare, se vor găsi mereu motive ca cineva să le ia apărarea. Pe de altă parte, în fiecare din noi există acea părticică de bâdlism, care ne îndeamnă în subconștient să tolerăm acest tip de manifestare.

Bâdla este exact ca fructul stricat care, dacă-l pui într-un coș cu fructe bune, le strică pe toate, le bâhlește, le împuțește. Iată de ce, societatea noastră nu se va putea vindeca atât timp cât va practica, tolera sau încuraja bâdlismul.

Dar nu vom putea scăpa ușor de această meteahnă. E o cale lungă și grea. Iar leacul e unul singur – Educația. Dacă nu vom investi in Educație, totul va fi în zadar, credeți-mă.