Nicolae Federiuc

Prostia are foarte multe forme. Ea poate fi inofensivă și izolată, dar și foarte periculoasă și contagioasă. Depinde de nivelul la care se manifestă. Și, dacă pe timpuri, ea putea fi ținută oarecum sub control, odată cu apariția internetului, barierele s-au rupt și a răbufnit în spațiul public cu o forță atât de mare, încât este imposibil de oprit. Adio, analiză competentă! Adio, presă de opinie! Adio, minte lucidă! Cândva, pe când presa scrisă era încă dominantă, existau doar câteva repere. Când se producea ceva important, fugeai la chioșc și cumpărai FLUX-ul, Timpul, Jurnal de Chișinău, ȚARA, Moldova Suverană și… citește mai mult

Furia cu care opoziția pretins proeuropeană atacă, în ultima vreme, cam tot ce este românesc prin Republica Moldova începe să semene tot mai mult cu o diversiune bine pusă la punct. Dacă ați observat, absolut toate grupurile cât de cât organizate, fie în partide, fie în ONG-uri sau mișcări civice, care și-au asumat deschis dezideratul unionist, sunt măcelărite fără milă și împinse spre periferie, cu o insistență de invidiat. Și nu, nu-i vorba despre o competiție clasică între niște grupări politice care se bat pentru același electorat. Dacă ar fi așa, ar trebui ca ambele tabere să promoveze mesaje similare… citește mai mult

A fost odată ca niciodată un tânăr inodor și incolor pe nume Ivanușka. Nimeni nu-l lua în serios, iar deseori, cei fudui din fire făceau bășcălie pe seama lui. De bună seamă, băiatul nu se remarca prin nimic deosebit și chiar părea de-a dreptul prostuț și inofensiv. Totuși, Ivanușka avea un mare atu: era ambițios și visa să ajungă om mare. În aceeași împărăție trăia o fată. Vasilisa o chema. Era de viță împărătească și a crescut la palat. Ce-i drept, se trăgea dintr-o familie netradițională, deoarece era fiica lui Verde Împărat și a lui (so)Roșu Împărat. Părinții ei erau… citește mai mult

Presa nu e vacă sfântă. Jurnaliștii nu dețin adevărul absolut și se întâmplă să o dea și ei în bară. Și, da, uneori, sunt constrânși de situație să opereze cu jumătăți de măsură și să nu spună chiar tot ceea ce cred. Dar asta nu înseamnă deloc că sunt niște nevertebrate docile, care se prostituează pentru bani, cum își permit deseori să afirme unii politicieni.  Asistăm, în ultima vreme, la o adevărată campanie de asasinare morală a jurnaliștilor incomozi. Și, oricât ar părea de atipic, atacurile vin nu din partea puterii, cum se întâmplă deseori în statele cu regimuri autoritare,… citește mai mult

Spectacolul grotesc de tembelizare în masă, numit academic și campanie electorală, a început chiar mai devreme decât credeam. Speram să avem un pic de respiro, să apucăm să culegem măcar cireșele și căpșunele, pentru că este clar că strugurii, merele și gutuile vor fi amărâte iremediabil de mizeria politică din toamnă. Nu. Iluzia că ”se poate!” a fost ca o injecție de adrenalină pentru parveniții cu schelete în dulap. Îi scutură de dimineața până seara. Așa că de ce ne-ar lăsa în pace? Dansați, fraierilor, că cccântă muzica! Lăsați cireșele. Mâncați căpșune, dacă vă plac, dar tot în ritm. Însă… citește mai mult

Vă mai amintiți de anii ’90 de tristă faimă, când erai considerat o nulitate dacă nu ai stat în pușcărie? Da, da, dacă voiai să fii luat în serios de oamenii serioși, trebuia să ai o asemenea experiență în palmares. În caz contrar, erai tratat cu dispreț și marginalizat sau chiar maltratat. Mai grav era că nu toți foștii deținuți se bucurau de respect în societate, ci doar cei condamnați pentru tortură, jafuri sau omor. Se crease un fel de trend, tinerii se tundeau chel ca pușcăriașii, ascultau muzică chanson rusească despre procurorii și gardienii răi, pe de o parte,… citește mai mult

Duminică, 20 mai, a început oficial marele război pentru putere, care va atinge apogeul la alegerile parlamentare din toamnă. Sigur, el a început mai devreme, doar că până acum a fost unul de gherilă, iar adversarii doar și-au testat capacitățile de luptă și au încercat să ocupe poziții cât mai bune pentru bătălia finală. Iar Primăria capitalei devine astfel prima jertfă sacrificată pe altarul războiului. Este limpede că, de acum încolo, administrația locală intră în paralizie. Pentru că asta a vrut populația. Decizie conștientă și asumată. Politica s-a dovedit a fi (pentru a câta oară!) mai importantă decât chestiunile gospodărești,… citește mai mult

Luna mai este, cred, una dintre cele mai frumoase perioade din an. Natura se manifestă în toată splendoarea sa, totul e proaspăt și virgin, lumea e mai bună parcă și mai plină de viață. Să trăiești și să te tot bucuri. Doar că la noi e mereu una caldă și alta rece. Exact aceeași lună scoate din întuneric toate resturile putrezite ale defunctului imperiu sovietic, care își etalează agresiv frustrările și se bagă peste tot, de-ți vine să-ți iei lumea în cap. Deși nu au mai rămas atât de multe ca odinioară, aceste specimene sunt foarte zgomotoase și supărătoare, asemenea… citește mai mult

Pe vremea URSS, în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, un tânăr comsomolist, pe care-l chema, să zicem, Ion, pornea încrezător pe drumul întortocheat al vieții. Era ambițios și fără scrupule și voia să ajungă ”om mare”, cel puțin ca tatăl său, Vasile. După ce a absolvit 10 clase, Ion s-a înscris la institut, la Agronomie. În primul an de facultate, s-a apropiat hotărât de profesorul care le preda Istoria Partidului Comunist și i-a spus că vrea să intre în partid. Profesorul a văzut dintr-odată că e un tânăr cu perspectivă și i-a acordat tot sprijinul său. În scurt timp, Ion a… citește mai mult